Prezentare facultate

După aproximativ trei decenii de la apariţia în anul 1921 a primelor forme ale învăţământului energetic universitar din România, s-a înființat Facultatea de Energetică în anul 1950, la inițiativa profesorului Constantin Dinculescu, din necesitatea de a asigura în țara noastră specialiști în domeniul producerii, transportului și utilizării energiei electrice, pe fondul creșterii cererii de energie electrică și termică după cel de-al doilea război mondial, realizării unor instalații industriale moderne, a unui sistem energetic interconectat la nivel național pentru alimentarea obiectivelor industriale majore, precum și apariției unităților specializate de cercetare, proiectare și execuție. (ISPE, Electromontaj, Electroconstrucția).

Profesorul Oscar Kreindler a fost numit decan al Facultății de Energetică, iar facultatea cuprindea două catedre:

• Catedra de Centrale şi Reţele Electrice, condusă de prof. dr. Constantin Dinculescu;

• Catedra Hidroenergetică, condusă de prof. Dumitru Dumitrescu;

Studenții Facultății de Energetică au avut, în anul I, cursuri comune cu cei de la Facultatea de Electrotehnică, iar din anul II au fost repartizați pe trei specializări: Electroenergetică, Hidroenergetică și Termoenergetică, cu o durată de 5 ani. Prima generație de ingineri energeticieni a absolvit în anul 1955.

În anul 1954 au fost dezvoltate primele laboratoare din Polizu, vechiul local al universității: Stații și posturi de transformare, Rețele și sisteme electrice, Tehnica tensiunilor înalte, Rețele și conducte termice, Hidraulică și mașini hidraulice.

Facultatea de Energetică și actuala Facultate de Inginerie Electrică au avut o istorie comună, în care s-au unit și s-au despărțit de mai multe ori. În anul 1956, Facultăţile de Electrotehnică şi Facultatea de Energetică s-au unit într-o singură facultate numită Facultatea de Electrotehnică şi Energetică, după care aceasta s-a scindat în anul 1960, s-au comasat în 1987 și scindat din nou în 1990.

Profesorul Constantin Dinculescu în Laboratorul de Centrale, Stații și Posturi de Transformare, pe durata lucrărilor de punere în funcțiune.

Rectorul Constantin Dinculescu pe șantierulul Laboratorului de Tehnica Tensiunilor înalte din localul Polizu, 1960.

În anul 1962 au început primele lucrări practice în Laboratorul de Tehnica Tensiunilor Înalte din clădirea M a vechiului local al universității.

În anul 1962 a fost aprobată specializarea Automatică în cadrul Facultății de Energetică desprinsă din facultate în anul universitar 1966, odată cu înființarea Facultății de Automatică și Calculatoare.

La 28 iunie 1965, prin eforturile rectorului Constantin Dinculescu, s-a deschis în Splaiul Independenței nr. 313 șantierul pentru construcția celui mai mare campus de învățământ superior din țară, noul sediu al Institutului Politehnic din București. În anul universitar 1969-1970 s-a început mutarea în noul sediu și organizarea de activități în noile condiții.

Planul de realizare a centralelor nucleare în România a condus la introducerea în anul 1967, în cadrul Facultății de Energetică, a specializării Centrale electronucleare.

În anul 1967 a început colaborarea universității cu PNUD UNESCO, din care facultatea noastră a beneficiat de:

• Sprijin financiar parțial pentru realizarea Laboratorului de Tehnica Tensiunilor Înalte (TTI);
• Detașarea la București, pentru consultanță, a unor specialiști recunoscuți în domeniul tehnicii tensiunilor înalte;
• acordarea de burse tinerilor profesori, timp de un an, la universități sau unități de cercetare specializate în tehnica tensiunilor înalte din Europa.

Cursurile de formare pentru tinerii profesori, precum și prezența unor specialiști valoroși din universitățile din Zurich, Aachen, Lausanne, Bangalore au contribuit nu numai la dezvoltarea cunoștințelor în domeniul TTI, ci și la începutul unor importante colaborări științifice cu centre de cercetare din Europa de Vest, precum EdF și Universitatea din Leeds.

În anul 1972, s-a înființat specializarea Energetică industrială, pentru a pregăti specialiști pentru proiectarea, coordonarea și mentenanța instalațiilor energetice.

Pentru a face faţă noilor provocări de pe piaţa muncii, din anul 1990, pe lângă cele 5 specializări de bază ale Facultăţii de Energetică (anume Termoenergetică; Electroenergetică; Hidroenergetică; Centrale Nuclearo-Electrice şi Energetică Industrială), s-au adăugat încă 3 noi specializări, în domenii conexe domeniului Inginerie energetică: Informatică Aplicată în Energetică (care până în anul 2005 s-a numit Informatizarea şi Conducerea Proceselor Energetice), Ingineria Mediului şi respectiv Inginerie Economică.

Începând cu anul universitar 2005-2006, în UPB s-a trecut la organizarea programelor de studii universitare pe cele trei cicluri (licenţă, masterat şi doctorat), conform Legii 288/2004 (Anexa 1.2).

În anul 2006, evoluţia mediului economic a determinat transformarea specializărilor de studii universitare de licență Electroenergetică şi Energetică Industrială, atât ca formă cât şi ca denumire, în Ingineria Sistemelor Electroenergetice, respectiv Managementul Energiei. Programul de studii Centrale Nuclearo-Electrice a fost redenumit Energetică şi Tehnologii Nucleare. Cele trei specializări create după 1990, au fost, de asemenea redenumite: Informatică Industrială, Ingineria şi Protecţia Mediului în Industrie şi respectiv Inginerie economică în domeniul electric, energetic şi electronic.

La inițiativa profesorului Adrian Badea, începând cu anul 2008, în cadrul programului de eficiență energetică lansat de Universitatea POLITEHNICA din București, a fost modernizată Centrala Electrică Laborator CET (dată inițial în funcțiune în 1975), care funcționează în cogenerare din 2010.

În anul 2008, în cadrul Facultății de Energetică a fost inaugurată Platforma „Surse de energie regenerabilă și dezvoltare durabilă”.

În anul 2010 a fost inaugurată Casă pasivă - proiect al Facultății de Energetică, care a vizat construirea a două case în oglindă, care să îndeplinească standardele caselor pasive.

Având în vedere provocările și oportunitățile oferite de preocupările actuale privind mediul și utilizarea durabilă a resurselor energetice, accesibilitatea populației la resursele de apă și adaptarea la schimbările climatice, în anul universitar 2017-2018 programul de studii de licență Ingineria şi Protecţia Mediului în Industrie a fost integrat în domeniul Ingineriei Energetice cu denumirea Energetică și Tehnologii de Mediu în vederea pregătirii interdisciplinare a unor specialişti capabili să lucreze în mod competitiv în toate domeniile și zonele din sectorul energetic și de mediu din țară și străinătate.

Preocupările actuale privind tehnologiile informatice în energetică, dezvoltarea tehnologiilor bazate pe sursele regenerabile, funcționarea interconectată a sistemelor electroenergetice la nivel european, rețelele electrice inteligente, electronica de putere, au condus la necesitatea pregătirii interdisciplinare a unor specialiști capabili să rezolve aceste probleme, astfel încât începând cu anul universitar 2018-2019 a fost acreditat programul de studii de licență Energetică și Tehnologii Informatice, care a înlocuit programul de Informatică Industrială.

Astfel, studenții Facultății de Energetică au posibilitatea de a se pregăti în toate domeniile Ingineriei Energetice, dobândind competențe în domeniul proiectării, construcției, exploatării, mentenanței, conducerii și planificării activității din centralele electrice clasice (termoelectrice, hidroelectrice, nuclearoelectrice), din centralele bazate pe surse regenerabile de energie (fotoelectrice, eoliene, microhidrocentrale, ferme marine), respectiv din sistemele de transport și distribuție a energiei, dar și competențe în domeniul protecției mediului şi digitalizării sectorului energetic.